SFINTELE TAINE ALE BISERICII LUI HRISTOS- susţinute biblic

 

I. BOTEZUL

Botezul copiilor

Noi, creştinii ortodocşi, botezăm copii pentru că:
”3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3- 5);
”Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
”Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
”Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2);
“14. Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. 15. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem.” ( Fapte 16: 14- 15).

Dovada că mărturia naşilor la botez e valabilă:
”Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul înlocuie circumcizia ( care ştim că se făcea la 8 zile de la naştere):
”Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt în India) trebuie catehizate înainte de botez.
Copii pot depune mărturie despre credinţa lor:
”15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” ( Matei 21: 15- 16).
Botezul e obligatoriu pentru mântuire:
”20. (…)în zilele lui Noe, (…) în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
21. Iar această mântuire prin apă închipuia BOTEZUL, CARE VĂ MÂNTUIEŞTE astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos” ( I Petru 3: 20- 21).

„s-a botezat TOT poporul” ( Luca 3: 21).
Deci, botezul e o sfântă taină necesară mântuirii, nu doar un simbol.

II. MIRUNGEREA (ungerea cu Mir)

“Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate.” (I Ioan 2: 20);

“Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat.” (I Ioan 2: 27);

“Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4: 30), ungere = pecetluire cu Duhul;

“Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei” (Efeseni 1: 13);

Căci “21. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.” (II Corinteni 1: 21- 22), iar mirungerea se face prin intermediul preoţilor, deoarece aşa trebuie ei socotiţi, zice Apostolul Pavel: “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” (I Corinteni 4: 1), iconom = administrator. 

Ce este, deci, pecetluirea cu Mir (Mirungerea)?

“Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale.” (Efeseni 1: 14), arvună = acont, avans.

Nu orice fel de ulei este Mir:

“22. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
23. “Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirnă aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci sicli de scorţişoară mirositoare; două sute cincizeci sicli trestie mirositoare;
24. Cinci sute sicli casie, după siclul sfânt, şi untdelemn de măsline un hin,
25. Şi să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta ungere.
26. Să ungi cu el cortul adunării, chivotul legii şi toate lucrurile din cort,
27. Masa şi toate cele de pe ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii,
28. Jertfelnicul arderii de tot şi toate lucrurile lui şi baia şi postamentul ei.
29. Şi să le sfinţeşti pe acestea şi va fi sfinţenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinţi.
30. Să ungi de asemenea şi pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi.
31. Iar fiilor lui Israel să le spui: Acesta va fi pentru voi mirul sfintei ungeri, în numele Meu, în neamul vostru.
32. Trupurile celorlalţi oameni să nu le ungi cu el şi după chipul alcătuirii lui să nu vă faceţi pentru voi mir la fel. Acesta este lucru sfânt şi sfânt trebuie să fie şi pentru voi.
33. Cine îşi va face ceva asemănător lui, sau cine se va unge cu el din cei ce nu trebuie să se ungă, acela se va stârpi din poporul său”.
(Ieşirea / Exodul 30: 22- 33).

III. EUHARISTIA (Împărtăşania)

Trupul şi sângele Domnului (cum că nu sunt doar simboluri, cum spun protestanţii)

”53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
” 17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
” 23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29);
„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” ( Psalmul 33: 8, dar Psalmul 34: 8 în Biblia Cornilescu).

Trupul şi Sângele Domnului (Sfânta Euharistie). Profeţii din Vechiul Testament

“5. Şi am zis: “Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.” (Isaia 6: 5- 7);

“Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.” (Psalmul 33: 8; dar psalmul 34: 8 în versiunea Cornilescu).

IV. POCĂINŢA  (Mărturisirea păcatelor)

1. Pocăinţa presupune rugăciune către Dumnezeu ca să ne ierte: ”Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” ( rugăciunea vameşului, din Luca 18: 13);
2. Pocăinţa presupune părerea de rău pentru păcatele făcute ( “faptele moarte” din Evrei 6: 1) şi dorinţa de schimbare: ”Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” ( Luca 15: 21);
3. Pocăinţa presupune şi iertarea aproapelui: ”Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanţi, din Matei 18: 35);
4. Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor preotului: ”Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.” ( Matei 3: 6); Mărturisiţi-vă deci UNUL ALTUIA păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” ( Iacov 5: 16), vezi şi I Ioan 1: 9;
Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor preotului deoarece Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ”22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” ( Ioan 20: 22-23).
5. Adevărata pocăinţă înseamnă şi facerea de fapte bune, nu doar să nu faci cele rele: ”8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. 9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” ( Luca 3: 8- 9).

A te pocăi înseamnă, deci, să te căieşti de păcate, să îţi pară rău că le-ai făcut şi să te strădui să nu mai păcătuieşti.

V. CUNUNIA (Taina Nunţii)

Dumnezeu a orânduit taina nunţii
“Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. (Facerea 2: 18).

Căsătoria e o taină
“31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni 5: 31- 32).

Porunca dată soţilor de Domnul (încălcată prin avort)
“Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Fapte 1: 28).

Divorţul nu e dorit de Dumnezeu
“13. Şi iată a doua faptă pe care o săvârşiţi: spălaţi cu lacrimi jertfelnicul Domnului, cu plânsete şi cu gemete, pentru că El nu mai caută la prinoase şi nu mai binevoieşte să le primească din mâinile voastre.
14. Şi de ziceţi: “De ce?” Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia legământului tău.
15. Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi suflet? şi această făptură întrunită ce năzuieşte ea? Urmaşi de la Dumnezeu! Păstraţi-vă deci viaţa voastră; iar tu nu fi viclean eu femeia tinereţilor tale.
16. Căci Eu urăsc alungarea femeii”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, “şi ca cineva să întindă nedreptatea pe veşmântul său”, zice Domnul Savaot. “Deci aveţi respect pentru viaţa voastră, şi nu mai săvârşiţi această viclenie!” (Maleahi 2: 13- 16);

“Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.” (Matei 5: 32);

“3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?
4. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.” (Matei 19: 3- 9).

Cum să se comporte soţii şi cum nu
“Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.” (Evrei 13: 4);
“15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!
16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? “Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.
17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (I Corinteni 6: 15- 19);
“22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5: 22- 33);
“1. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială.
3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,
4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic.
7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.” (I Petru 3: 1- 7).

După moartea unuia dintre soţi, cel rămas se poate căsători, nefiind păcat
“2. Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.” (Romani 7: 2- 3).

Creşterea copiilor
“Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului.” (Efeseni 6: 4).

VI. MASLUL (ungerea pentru vindecarea sufletească şi trupească)

Domnul Iisus a trimis pe apostoli pentru vindecarea bolnavilor şi propovăduire:

“7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.
8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.”
(Matei 10: 7- 8).

Vindecarea bolnavilor se făcea prin ungerea lor cu untdelemn de către către apostoli:

“12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.
13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.”
(Marcu 6: 12- 13).

Preoţii care participă la Maslu trebuie să fie cel puţin doi, pentru că Scriptura vorbeste, referitor la această ungere, de “preoţii”, nu de preotul:

“14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.”
(Iacov 5: 14- 15).

Vedem din versetul de mai sus că numai “preoţii Bisericii” au voie să ungă cu untdelemn spre vindecare, nu orice bătrân, deoarece despre preoţi zice Apostolul Pavel: “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” (I Corinteni 4: 1), iconom = administrator.

VII. PREOŢIA (Cine sunt preoţii şi episcopii)

”Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1), iconom= administrator;
Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor ( deci şi preotilor sfintiti de apostoli): ”22. Şi zicând acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUAŢI DUH SFÂNT! 23. CĂRORA VEŢI IERTA PĂCATELE LE VOR FI IERTATE; ŞI CĂRORA LE VETI ŢINE, VOR FI ŢINUTE.” ( Ioan 20: 22-23);
”27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. 28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. 29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?” ( I Corinteni 12: 27- 29);

„În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi.” ( II Corinteni 5: 20);
”Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit” ( Tit 1: 5).
Episcop= gr. Supraveghetor
„Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii” ( Filipeni 1: 1);
“Căci se cuvine ca EPISCOPUL să fie fără de prihană, ca un ICONOM AL LUI DUMNEZEU, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât” ( Tit 1: 7);
“Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” ( Faptele Apostolilor 20: 28).

CUM SĂ SE COMPORTE PREOŢII

”2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; 3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.” ( I Petru 5: 2- 3).

PREOŢII ÎN NOUL TESTAMENT

„Literal: bătrâni, prezbiteri. Bărbaţi mai în vârstă decât diaconii, rânduiţi de apostoli în cea de a doua treaptă harică a Bisericii, după episcopi. Primeau harul prin punerea mâinilor (FA 14, 23) şi îndeplineau funcţii liturgice, pastorale, didactice şi administrative. Traducerea lui presbýteros (bătrân) prin „preot“ e un procedeu filologic absolut normal, echivalarea în limba receptoare făcându-se în funcţie de conţinutul semantic al cuvântului original, conţinut prin care o noţiune generală se particularizează. Câteva exemple mai la îndemână: Acelaşi cuvânt basiléus (suveran) e tradus prin „rege“ dacă demnitarul conduce un regat, dar va fi tradus prin „împărat“ din clipa în care acelaşi personaj a primit coroana unui imperiu. Din momentul sfinţirii, „apa“ devine „aghiasmă“. Un militar poartă denumirea generică de „ostaş“, dar de îndată ce a primit unul sau mai multe grade el se va numi „sergent“, „locotenent“, „colonel“ ş.a.m.d., continuând, totuşi, să rămână „ostaş“. În funcţie de treapta binecuvântării, aceeaşi „pâine“ se va numi „artos“, „prescură“, „anaforă“ sau „cuminecătură“, după cum o „casă“ sfinţită pentru cult devine „biserică“. În acelaşi fel, un „bătrân“ hirotonit se va numi „preot“, spre deosebire de ceilalţi bătrâni care nu au hirotonie.” ( Nota Bartolomeu Anania la Fapte 11: 30, Biblia vesiunea Anania, Bucureşti, 2001, pag. 1599).

 A se mai vedea (material mai dezvoltat): Tainele Bisericii http://iisusestedomnul.wordpress.com/2012/04/09/tainele-bisericii/ (detaliat şi adăugit)

Single Post Navigation

← Older Entry

Înregistrare mai nouă →